Inca o lectie

In weekend am fost la Ambasada. Ziua martisorului.
Lume multa, mancare putina, ambasador nou, limbaj de lemn.

Cumva lipseste conexiunea la Ambasada. Lipeala. Vin putini romani si e o stingaceala ingrozitoare.
Ambasadorul ne-a intampinat cu un discurs lung si fara continut. Au mai vorbit si altii, iar povestea s-a prelungit prea mult. Lumea si-a pierdut rabdarea si a inceput sa manace.
Mancarea era putina (buget de austeritate) si s-au repezit cu totii la ea.
S-au acordat premii, felicitari, cadouri. Le-au primit ei, le-au dat ei. Noi spectatori si aplaudici.

Mi-as dori sa fie putin mai altfel. Sunt putini romani aici, iar intalnirile la ambasada ar fi un prilej minunat sa ne aducem aminte de cine suntem si ce reprezentam cu adevarat.
Ar fi dragut sa fim intampinati cu mai multa caldura, cu mai multa personalitate, cu ospitalitate, iar ospitalitatea se masoara nu numai in numarul bucatelor, dar si in gesturile gazdei.
Limbajul de lemn, sau o alta neajunsa a politicienilor/diplomatilor romani. Dupa aproape 20 de ani, nu am invatat ca oamenilor nu le place sa fie aplaudici. Isi pierd rabdarea, in prima faza, iar mai apoi devin furiosi.
Cuvintele putine si concrete sunt cele mai apreciate. Din pacate politicienii/diplomatii uiata ca se adreseaza unui public din ce in ce mai educat, mai adaptat si mai rapid, a carui optiune poate sa fie butonul rosu de la telecomanda sau mancarea.

Facand o paranteza imi aduc aminte de discursul unui viceprimar la deschiderea unui an scolar „Va doresc mult succes si multe impliniri in acest nou an scolar!”. Inutil sa mai spun ca a fost cel mai aplaudat discurs. Si singurul chip care mi-a ramas in minte de la acel eveniment.
La un curs festiv un profesor a vorbit aproape o ora. Lumea si-a pierdut rabdarea si a inceput sa il aplaude, numai sa taca. A tacut. Nu mai imi amintesc cine era.

Politicienii/diplomatii nu inteleg ca societatea le vorbeste, permanent si direct. Le transmite un mesaj, iar sarcina lor e sa il preia, sa il analizeze si sa se se adapteze, in functie de ceea ce li-se cere.
Adaptarea asta este din pacate prost vazuta la romani, caci origoliul e prea mare. Origoliul cateodata orbeste si creaza incompetenta.
Popularitatea este o formula pe care putini stiu cum sa o folosesca, dar care odata aplicata corect aduce mari beneficii.