Vesti din RO

Azi am vorbit cu o prietena din RO. Printre ganduri si povesti, mi-a trimis un link, ca sa nu raman proasta, si sa fiu la curent cu ce se promoveaza la televizor in Romania.
Din acelasi ciclu am mai citit o postare pe un blog.

Sunt trista si un pic revoltata. Ma impac cum ma impac cu dorul de casa, iar cand ma uit spre Romania, nazuind o speranta, vad doar un tunel negru, murdar la intrare, inghesuit de moravuri usoare si nelegiuiri.

De cand am plecat parca lumea si-a pierdut busola, amestecand acum in voie mizerii si bunatati, gatind un ghiveci de muraturi cu zarzavaturi prospete de gradina, din care sigur iese o mancare fara gust.

Parca ne-am tampit. Ne-am pierdut. Ne-am pierdut pe noi insine, mintile, morala, educatia, cultura, mandria, trecutul, respectul, demnitatea si ar mai fi...
Am uitat de mandrie, de demnitate, de morala, si ne-am trantit intr-un noroi adanc si lipicios, care pute si ne impute pe toti.
Nu stim sa ne traim saracia sau sa ne bucuram de bogatie. Nu stim sa agonisim sau sa fim darnici. Am uitat de moravuri, de modestie si bunacuviinta.
Am ridicat la rag de intelepciune prostia, ne-am pus ninfe fete cu reputatie patata si zeite pe proastele clasei. Am inlocuit pe Fat-Frumosul cel viteaz si curajos, cu batranelul cu bani si cat mai multi ani. Cei care pana mai ieri erau la coada societatii, i-au ajuns azi in frunte, fiindu-ne prezentati ca modele de viata si de succes.
- Vorbeste-ne despre Romania, imi cer polonezii.
Eu, ce sa le spun?
Le povestesc istorie, eterna placa cu Ceausescu, Vlad Tepes si Dracula, dacii si romanii.
- Dar acum? Ce se intampla acum, ma intreaba ei?
La care eu tac.
Mai povestesc cum era pe vremea mea, cand invatam la scoala filosofia, psihologia, economia si logica, cand faceam sport doua ore pe saptamana, si ce bine mi-a prins.
Era pe vremea cand fetele se rusinau doar la cuvantul dezvirginare, cand cele cu reputatie patata, mereu absente si afone erau privite cu dispret. In vremurile in care invatam pe rupte ca sa intru la faculatete la fara taxa, nici gand de faculatate particulara care era echivalentul neputintei mele intelectuale.

La care o Monica ma intreaba:
- Pentru ce atatea sfortati si nopti nedormite, cand pot sa imi dau chilotii jos la televizor?
- Pentru onoarea ta fata, si respectul fata de tine!