La multi ani 2012!

Cadouri de sarbatori

Vin sarbatorile ... cu vant razlet, un pic de fulgi de nea si cateva picaturi de ploaie. Am facut bardul, prima data la mine acasa, cu globuri, betea si lumini rosii. Am impachetat cu drag:
Un dictionar
Un set de creme
Un portofel
O camasa
O cravata
Casti
Lego

Despre monarhie cu britanici

Pana acum am cunoscut mai multe persoane din UK, dar mai apropiate mi-au fost doar trei: doi englezi si o scotianca. Cunoscandu-i relativ bine, mi-am permis sa le pun cateva intrebari si despre monarhie, regina si printesa Diana, din dorinta si fascinatia mea de a afla parerea lor „autorizata”, de „supusi ai coroanei”. Desi sunt trei caractere diferite, cu profesii si principii de viata diferite, mi-au raspuns aproape la fel.

Toti trei asociau monarhia si regalitate cu regina Elisabeta a II-a, aveau o parere neutra despre Diana, pe care nu o idolarizau, ci mai degraba o compatimeau. Toti trei s-au declarat neutrii in ceea ce priveste monarhia, nu erau nici pro nici contra ei, si o considerau mai degraba un lucru bun pe motive strict economice – atrage turisti, fiind principalul ingredient cu care iese in evidenta UK. Un ingredient transformat intr-o afacere infloritoare de multi supusi, care in opinia conationalilor lor erau mai putini monarhisti in credinte si mai mult monarhisti in afaceri.

Filme si clisee

Am urmarit intamplator filmul Monte Carlo. Actiunea e ceva de genul: trei americance de familie medie (doua cu liceul si una la colegiu) merg la Paris, unde una dintre ele este confundata cu o bogatasa englezoica. Cu spirit de aventura profita de confuzie, zboara la Monte Carlo si se bucura de atentiile, darurile si beneficiile averii.

Pe langa cliseele despre dragoste (cum ca dragostea iti schimba personalitatea si te transforma in cu totul o alta persoana), despre bogati si saraci (cum ca bogatii is rai si expeditori, in timp ce saracii is buni si atenti cu toata lumea), despre chelneri (cum is ei umiliti pentru ca trebuie sa iti ia farfuria din fata dupa ce ai terminat de mancat, si aici se trage un cadru cu fata trista si umila a unei chelnerite), mai apar in film si clisee despre Romania, ai carei bieti copii au nevoie de actiuni de caritate si voluntari americani, ce au terminat cu brio liceul.

Cea mai penibila secventa din film e la final, cand apare scris cu litere mari ROMANIA, in care vine americanca cu liceul luat sa faca actiuni de voluntariat, in contrast cu secventa in care sora ei chelnerita (tot cu liceul luat), nu e capabila sa se integreze la o petrecere „putin mai eleganta” si prefera sa adune farfuriile, munca la care de altfel se pricepe de minune.

Dupa mine un final mult mai bun ar fi fost acela in care voluntara si-ar fi exercitat munca incercand sa-si educe sora in taina bunelor maniere, a limbii franceze si a culturii generale, (lucruri pe care eu le-am invatat urmand scoala din Romania, aia fata voluntari), doar in caz ca mai nimereste pe la vreo petrecere selecta.

Am gasit filmul ofensator, pentru mine, ca fost elev si student al scolilor romanesti. Nu avem noi cel mai bun sistem de invatamant, insa am ramas cu doua limbi straine in urma lui, cu notiuni de cultura generala si bune maniere, in asa fel incat, atunci cand am participat la o petrecere mai eleganta, in compania francezilor, englezilor, americanilor si asa mai departe, sa stiu cum sa ma comport, nu sa ma pun sa adun farfuriile de pe masa in lipsa de ocupatie. Si asta e valabil nu doar pentru mine, dar si pentru multi alti romani, absolventi de scoli romanesti, pe care ii cunosc.

Touché?

Republica sau monarhie

Am observat ca de cateva luni romanii au devenit obsedati de fostul rege, Mihai (nu Mihai I cum zicea o reporterita pe la PRO TV, pentru ca nu Mihai al-II-lea nu exista si poate nici nu v-a exista).

Oameni buni, in primul rand, regele nu e rege, pentru ca el a abdicat, acum multi, multi ani, cand eu nu eram nici macar in planuri (ca si majoritatea dintre voi), deci in concluzie el e fostul rege, pentru ca renuntat la statutul de rege, in momentul in care a abdicat.

In al doilea rand, Romania e o republica si nu un regat, de multi, multi ani sau cel putin de cand ma stiu eu. O republica cu mai multe forme de guvernare (ex. socialista, actualmente democratica), ce a trecut prin anumite transformari, insa este republica si nu monarhie.

Pe de o parte inteleg excitatia presei, ea cauta mereu subiecte, iar subiectul fostului rege si a familiei lui nu a fost inca pe deplin exploatat, ceea ce presa incerca acum din greu sa indrepte.

Inteleg si excitatia unor oameni simpli, dezamagiti de calitatea si factura politicienilor romani, pe care tot ei i-au votat, pe criterii de rudenie (da, asa se voteaza majoritatea primarilor in comunele romanesti, sau nu stiati?) sau necunoscand posibilitatea anularii votului (care se traduce prin: nu sunt de accord cu niciunul dintre candidati), insa nu inteleg exacerbarea generala pe tema fostului rege.

Nu ma astept ca toata lumea sa cunoasca formele de guvernamant sau doctrinele politice, insa parca nimeni nu a citit un pic de istorie. E acolo, nu de umplutura, ci ca sa ne ghideze pasii spre viitor, invatand din faptele trecutului.

Inteleg dezamagirea generala, si eu sunt dezamagita de ce se intampla in Romania si as vrea sa ii ajut cumva pe cei de acasa, sa aiba o viata mai buna, insa a sari din lac in put, nu e solutia ideala. A imbratisa ceva ce nu cunosti (in acest caz monarhia), doar pentru ca e in trend 9doar s-au casatorit Will cu Kate anul asta, si toate gospodinele au stat cu nasul in televizor), nu mi-se pare a fi o solutie. Romanii si Romania trebuie sa isi construiasca (asterne patul) pe situatia prezentului pentru viitor, nu sa isi distruga prezentul pentru a ajunge la ruinele trecutului.

Expresii romanesti vs. expresii poloneze – cu explicatiile de rigoare

Expresie la romani: Barbatul este oglinda femeii.

Ce inteleg romancele: ca femeia ar trebui sa-si trateze barbat mai bine ca pe ea insusi, doar este „oglinda ei”, adica: spalat, calcat, gatit.

Expresie la polonezi: Femeia este ornamentul barbatului.

Ce inteleg polonezele: ca barbatul ar trebui sa-si trateze femeia ca un obiect de pret, fiind de fapt cel mai valoros „ornament” al lui, adica: ingrijita, dichisita, adorata.

Clatite americane sau clatite groase

Am mancat prima data clatite „americane” in Turcia. Erau servite la micul dejun alaturi de gemuri, fructe si miere. Probabil nu au nimic in comun cu America, insa imaginea lor imi este familiara din filmele americane, cinci clatite groase stropite cu sirop.

Asa ca, am cautat reteta pe internet si am gasit una pe un site american. Am mai schimbat-o un pic si mi-a iesit asa ceva:

Pentru doua portii:

- o cana de lapte
- o cana de faina
- un ou
- o piersica mare (poate fi si din compot) sau doua piersici mai mici
- o lingurita de scortisoara
- o lingurita de coaja de lamaine rasa

Se pun toate ingredientele intr-un blender si se mixeaza 2 minute la viteaza maxima, dupa care se prajesc clatitele la foc mediu, de preferinta intr-o tigaie de teflon, cu foarte putin sau fara ulei.

Pentru umplutura se poate folosi sirop de artar, miere, gem, banane, struguri sau capsuni.

Pentru un strop de diversitate piersicile din compozitie pot fi inlocuite cu mere.

Pofta mare!

Halloween in Polonia

Primul an in care am ramas acasa si cel mai puternic sentiment de comunitate pe care, l-am avut de cand, ne-am mutat aici. Nu stiam ca la noi pe strada, copii se costumeaza, se macheaza si merg din casa in casa cerand bomboane. Un obicei american, ce e drept, insa amuzant, mai ales atunci cand le-am cerut copiilor sa ne sperie :)

Prajitura cu prune – usoara, rapida si gustoasa

Ingrediente

- 10 prune medii

- 4 oua

- 6 linguri de zahar

- ½ pliculet de zahar vanilat

- 4 linguri de faina

- 3 lingurite praf de copt

- 4 lingurite de rom sau esenta de rom

- 1 lingurita praf de scortisoara

- unt sau margarina

- o tava pentru cozonac/chec

Se spala prunele, se tau in jumate si se scoat samburii. Se aseaza, una langa cealalta, in tava unsa cu unt saumargarina. Peste prune presaram 2 linguri de zahar si le bagam la cuptorul incins la ~ 150^o C.

Intre timp separam ouala, batem albusul cu mixerul, adaugam 4 linguri de zahar si galbenusul.

Amestecand delicat cu o lingura din lemn adaugam pe rand cele 4 linguri de faina, praful de copt si esenta de rom.

Scoatem prunele de la cuptor, punem peste ele zaharul vanilat, scortisoara si aluatul.

Dam totul din nou la cutor pentru aproximativ 20 de minute, la ~ 150^o C.

Cand aluatul e usor auriul, scoatem prajitura de la cuptor si o intoarcem pe o tava, ca sa se insiropeze aluatul.

Pofta mare!

Posta Romana furacioasa

Cea mai tare posta e Posta Romana. Au furat harnicii nostrii postasi pana si doua pachetele amarate de drojdie de vin. Dupa care, au sigilat frumos plicul, ca sa arata ca si neatins, lol!

E foame mare prin tara, ce sa mai zic.

Insa teapa tot ei o iau, pentru ca intr-un pliculet din ala de drojdie sunt 3 preparate si numai dupa ce citesti instructiunile IN POLONEZA, stii in ce ordine si cum sa le pui.

(In)succes la tradus, hotilor!

John si magarul politic

John, un proeminent manager englez, cu diploma de Cambridge, IQ inalt, serios, elegant, studios si cu un salariu fabulor, e trimis de firma mama, BQP (Best Quality and Prices), sa faca afaceri in Romania. Nu ii ia mult timp lui John sa intelega ca, in Romania cele mai mari si mai banoase afaceri se fac cu statul, asa ca incepe Johny sa participe la licitatiile publice. Si curg ofertele, 20, 30, 40 pe zi, cu cele mai mici preturi posibile si imposibile, cu cele mai de calitate produse si servicii, oferite de John si firma lui statului roman. Dar nimic, din toate se alege doar praful, nici o licitatie castigata, nici la presedintie, nici la minister, nici la prefectura, nici macar la o amarata de primarie. Aflat pentru prima data in viata lui de businessman, intr-o dilema profunda, John, managerul cu o rata de succes de 9,99%, cauta solutii ajutatoare, incepe sa-si faca reclama la TV, la radio, sa faca lobby la Ambasada, sa faca acte de caritate, dar tot nimic. Intr-o zi mai norocoasa, unui prieten roman de-a lui John, i-se face mila de el, si-l introduce la Mitica. Mitica, un functionar plictisit, mic de inaltime, dar cu piciorul inalt pe pedala multor cai putere, uratel, dar fericit posesor a unei frumuseti blonde de drepta, e intotdeauna afliat la partidul de la guvernare si etern deschis noilor posibilitati financiare. - Ei bine, draga Johny, ii spune Mitica, am auzit ca ai vrea si tu sa castigi o licitatie publica, si pentru ca m-am rugat Stefanica, sa-ti rup si tie o bucata de ciolan, uite ca tocmai asa se face, ca am o licitatie pe rol chiar acum, si daca tot m-am angajat, ti-o dau tie la digerat. - O, thank you, multumesc, sir. - Ei lasa Johny, e placerea mea sa ajut un asa proeminent businessman, ce a poposit pe melegurile noastre mioritice tocmai de la Londra. - Spuneti sir, despre ce licitatie e vorba. - Ei bine, avem nevoie de o spanzuratoare si ce trebuie sa faci tu, e sa construiesti una la kilometrul 0. - Despre ce spanzuratoare este vorba, sir? - O spanzuratoare de cea mai buna calitate Johny, una care sa folosesca cu succes la spanzurarea unui magar. - O, yes, inteleg. No problem, sir. Ce trebuie sa fac? - Super, super Johny. Uite, treaba sta in felul urmator: avem alocat de la bugetul de stat pentru stanzuratoarea asta 10 euro. Tu pui la licitatie o oferta pentru 7,99 euro si castigi licitatia. 4 euro imi dai mie, iar restul de 3,99 de euro sunt pentru tine si pentru spanzuratoare. Ne-am inteles? - Yes sir, dar e o mica problema. - Cum adica? - Pai daca trebuie sa spanzuram un magar pe spanzuratoare, numai spanzuratoare insasi v-a costa 5 euro, 2 euro pentru lemnul german de ce-a mai buna calitate, care sa sustina greutatea magarului, 2 euro pentru muncitorii calificati, capabili sa construiasca cu succes spanzuratoarea si 1 euro pentru toate taxele, avizele de contructie si inchiderea circulatiei pe perioada lucrarilor. Deci, intelegeti sir, ca daca spanzuratoarea costa 5 euro, iar eu castig doar 3,99 de euro, ies in minus cu toata afacerea, nu mai vorbesc de profitul meu. - Ei dragul meu Johny, uite aici faci tu o greseala, pe care multi englezi au facut-o inaintea ta. Gandesti englezeste, dar tu esti pe plaiul mioritic, faci afaceri romanesti si ar trebui sa te inveti sa gandesti eficient romaneste. Situatia e mult mai simpla decat crezi, si din bunatatea mea, uite, iti fac tie un favor acum, si am sa-ti explic, ce insemna o gandire eficient romaneasca. Ia sa vedem, zici dumneata ca spanzuratoarea costa 5 euro, eu zic ca costa mai putin. Pai, 1 euro e lemnul, nu il mai aduci tu din Germania, ca e mai ieftin cel chinezesc si nici nu trebuie sa mergi pana acolo, ca avem si noi mica noastra China chiar aici, la Dragonul Rosu. Doi lei, zici tu, ca costa muncitorii calificati. Pai, ii iei necalificati, din care jumate pe carte de munca si cealalta jumatate la negru, si uite ca ai mai economisit 1 euro. Zici ca avizele, taxele si oprirea circulatiei costa 1 euro, poate ca asa o fi, dar cand iesi tu pe usa asta de la mine din birou, te opresti la secretara mea, ii dai 50 de centi si ii spui de ce ai nevoie, cand si unde, iar ea iti aranjeaza treburile. Acum, ia sa refacem noi calculul: 1 euro materialele, 1 euro muncitorii si 50 de centi taxe, avize si alte cele, deci in total 2 euro si 50 de centi. Pai daca, tu castigi licitatia cu 3 euro si 99 de centi, iar spanzuratoarea costa 2 euro si 50 de centi, eu vad aici un profit de 1 euro si 49 de centi. Poate nu e mult, caci nu stiu eu, cu cat esti tu obisnuit acolo la voi la Londra, dar aici e Romania, o tara mai saraca, si trebuie sa intelegi ca poporul e flamand, iar profitul nu poate fi asa de mare, desi 1 euro 49 de centi, zic eu, ca nu-i o suma chiar de lepadat. - Da inteleg, inteleg sir Mitica, dar pe mine nu profitul ma ingrijoreaza. 1 euro si 49 de centi e ok pentru mine. Ma ingrijoreaza in schimb spanzuratoarea, caci daca o construim asa cum zici dumneata, tare ma tem ca nu v-a mai fi instare sa spanzure cu succes magarul. Ma tem ca nu o sa-l mai spanzure deloc. - Ei draga Johny, atat bai sa fie. Oricum era un magar politic, iar astia nu mor nici injunghiati, dar apoi spanzurati ...

De ce in Romania toata lumea vrea sa termine o facultate?

Ca sa-mi ascunda complexele.

Sa ma explic: pe vremea facultatii, cand eram o studenta vesela, aspiranta la o diploma mai serioasa, am intrat prima data in contact cu majoritatea categoriilor sociale: bogati, saraci, profesori, doctori, medici, vanzatori, zilieri, oameni de serviciu, portieri, someri si asa mai departe. Ce mi-a ramas in minte de pe vremea aceea e felul diferentiat in care ma tratau interlocutorii mei. Cu cat erau mai educati cu atat ma tratau mai bine, mai respectuos, aproape ca de la egal la egal, cand era evident ca eu doar aspiram sa ajung la nivelul lor.

In schimb, cu cat interlocutorii erau mai putin educati, cu atat ma tratau mai rau. Ma tratau cu o ura nascuta din complexele lor, transmitandu-mi verbal si prin gesturi ca „tu nu esti mai buna decat noi” si aruncandu-mi constant replici despre inutilitatea facultatii.

Gaseam in mesajul lor un complex persistent pe care nu il intelegeam, ma puneau la zid cu ura toti nerealizatii, de la rude, la simple cunostinte sau vanzatoarele de la magazinul din colt, unde nu se angajau studenti.

Nu stiu daca complexul mai exista, caci intre timp m-am mutat din Romania, insa banuiesc ca s-a diminuat, odata cu suplimentarea excesiva a locurilor la facultati.

Iar tigani, romii si romanii

Inca o faza naspa, cu explicatii despre romani si Romania. De data asta cu o baba poloneza. Ma intreaba ea vesela de unde sunt (ma rog, ma recunoaste dupa accent ca nu-s de-a lor), eu ii raspund la fel de vesela ca din Romania (aticipand ceea ce urmeaza), ea se schimba la fata (pe bune, chestia asta ma termina, cand ii vad pe polonezi ca se schimba la fata, cum din simpatie – asteptand sa fiu englezoica sau frantuzoica – trec la dispret), si incepe cu dumele.

Baba poloneza: Precis e mai bine in PL ca acolo (adica Romania).

Eu, fara chef dupa ce i-am vazut mutra: Eh, e tot asa. (Fals, nu e, dar nu am vrut sa-i dau satisfactia).

Ca ea stie ca e mai rau, ca a fost Ceausescu in Romania.

Eu: acum 20 de ani

Ea: nu, mai recent

Eu: exact acum 21 de ani. Am luat ca reper 1990, ca oricum era Decembrie 1989

Ea: Ca a auzit ea povesti despre Romania, ca oamenii traiau rau si Ceausescu le-a facut apartamente fara bai.

Eu (deja iritata): De fapt apartamentele comuniste din Romania erau mai bune decat cele din Polonia. Stiti cum sunt facute apartamentele comuniste din Polonia, ca au o camera impartita in doua, jumate camera si jumate bucatarie, iar bucataria nici macar nu are fereastra, ei bine in Romania asa nu s-au facut, erau mici, dar macar bucataria avea fereastra. Si aveau toate baie.

Ea: dar era rau pe vremea lui Ceausescu.

Eu: nu era asa de rau.

Ea: Pai, dumneata arati bine, dar ma rog ... pe aici Romania nu are o imagine prea buna ... cu rromii...

Eu: a, da cu tiganii, resprezinta vreo 3% din populatia Romaniei (recunosc, nu stiu exact cat reprezinta conform datelor actuale, asa ca am zi 3, doar ca sa-i explic ca is si ei acolo o minoritane, ca sa nu-si mai inchipuie ca romanii sunt tigani)

Mai voiam sa-i explic cate ceva cu diferenta dintre romani si tigani, dar s-a deschis usa si am intrat la doctor.

Pe bune, urasc chestiile astea. Deja m-am saturat. Trebuie sa se schimbe ceva. M-am saturat sa mai explic pentru tot restul vietii cine sunt si de unde vin.

Ghid de vacanta: Polonia

Ce se poate face vara in Polonia? Ca sa raspund la intrebarea asta trebuie sa incep cu o mica introducere, despre clima din Polonia, care se difera mult fata de cea din Romania, iarna fiind mai frig, toamna si primavara mai noros, iar vara e mai scurta, are ziua mai lunga dar temperaturile mai scazute in jur de 19-30 de grade.

Vara fiind scurta, ea este traita la maxim, mai toate orasele mici sau mari fiind pline de evenimente, concerte, festivaluri de teatru si film, intalniri, comemorari de batalii, expozitii sau targuri. Daca doriti sa faceti un tur al Poloniei, aveti mari sanse sa nimeriti la un eveniment, ele fiind dese, caci vara e scurta si abia incap toate la un loc.

In Polonia puteti opta pentru trei locatii diferite de relaxare: la munte, la mare sau la lacuri.

La munte cea mai populara si mai aglomerata locatie este Zakopane – pe care eu personal o evit, deoarece e prea plina de turisti, eu preferand locatii mai retrase. Pentru cei care nu pot urca pe munte exista o solutie alternativa, teleschiul, care functioneaza si vara.

La mare e frumos, nisipul e relativ curat, coniferii cresc pe plaja, cihlimbarul vine cu valurile si apa e in general curata. La mare e insa mult vant, ideal pentru windsurfing, kitesurfing si navigatul cu vele, insa cam incomod pentru statul la soare, de aceea pe plaja o sa gasiti multe paravane de vant. Intreaga plaja (atat la mare cat si la lacuri) este publica, iar accesul este gratuit. Temperatura apei este mai scazuta, cam pe la 16-20 de grade, iar cea mai populara locatie este Sopot – un oras concentrat pe turism, in care se intersecteaza festivalurile cu cluburile, terasele cu expozitiile si la tot pasul se gasesc hoteluri si camere de inchiriat.

Pe lacuri in special cele din regiunea Mazury – nord estul Poloniei – se navigheaza cu barca cu vele. Navigatul cu vele este foarte popular in Polonia si veti gasi cu usurinta o barca de inchiriat. Barcile se pot inchiria cu capitan in cazul in care nu posedati permis de navigat ambarcatiuni cu vele – e suficient nivelul de timonier. Apa lacurilor este calda, iar plajele sunt un amestec de nisip si iarba.

Interesant de vizitat sunt in Polonia castelurile – in special cele teutonice – care s-au pastrat intr-o stare relativ buna. Orasele pe care le recomand cu caldura sunt: Cracovia, Wroclaw, Gdansk, Sopot, Malbork, Varsovia si Toron.

Cazarea in Polonia costa in functie de conditiile oferite, de la vreo 40-50 PLN (1 PLN = 1 RON) pana la 200-300 PLN pe noapte, in functie de conditiile oferite.

Preturile la mancare – supermarket, restaurante, baruri – sunt in general mai mici sau similare cu cele din Romania. Daca doriti (si merita prin serviciul oferit) puteti lasa chelnerilor bacsis, insa nu este obligatoriu.

Vara in Polonia

De cand locuiesc in PL asta e una dintre cele mai frumoase veri, fara ploi multe, fara temperaturi de 10 grade, fara vant, doar soare, flori, fructe si fluturi.
Fructe de vara in Polonia: agris, fragute, afine, coacaze rosii si negre, mure, merisoare, zmeura, cirese si visine.

Cocktail de capsuni

Ingrediente

- capsuni proaspete
- miere de albina
- smantana sau iaurt natural
- inghetata (de preferinta stracciatella - are bucatele mici de ciocolata)

Se pun in blender: capsinile, mierea si smantana. Se mixeaza circa 2 minute pe viteza turbo. Cand se formeaza pasta se adauga inghetata si se mixeaza inca 10 secunde.
Pentru un cocktail rece se pune la frigider 15 minute.

Enjoy!

Maro (2)

- Încă v-am prins, l-am salutat bucuroasă pe șofer arătându-i abonamentul.
- V-am așteptat, mi-a răspuns el zâmbăreț. O zi așa frumoasă, nu puteam pleca fără de dumneata.
I-am zâmbit și eu, așezându-mă veselă pe scaunul din spatele lui.
Dimineața în autobuz e liniste, oamenii adormiți închid pleoapele, facând semn somnului dulce să revină. El se lasă așteptat și trimite în locu-i amăreala, ce umezește ochii și schimonosește gura într-un gălăgios căscat.
Știind că somnul nu vine, eu prefer să citesc, înlocuind amăgeala cu peripețiile vreunei cărți. Azi însă răsfoiesc în gol. Mă macină gândul că am uitat ceva. Nu mă pot decide ce, dar sigur e legat de Emi. Știu că m-am gândit aseară să-i dau bani de buzunar, l-am întrebat dacă mai are când desfăceam portocala, dar înainte să-mi răspundă, parcă atunci m-am tăiat. Nu-mi amintesc decât că a țipat, speriat de sângele ce curgea din degetul meu.
Mă aprind repede cand vine vorba de băiat, îl prea cocoloșesc, îl iert ușor și-l alint, dar mă atrage cu nevoia lui de iubire și ochișorii lui jucauși. Ador să-l fac fericit și privindu-l îi simpt dragostea necondiționată. Îl văd pe Alex în el, tânăr, frumos și gropițe mari în obraji. E cuceritor, misterios și sigur pe el. Pe buze are un surâs cald, urechile-i jucăușe îmi ascultă cuvintele, iar mâinile-i puternice ne desenează viitorul, ce atunci părea ideal. Acum îmi sună mai mult ireal, surâsul rece, urechile astupate și mâinile înfrânte sub povara eșecului. Iubire mai e, ar mai fi de luat, de dat, de împărțit, dar în jur gălăgia e mare. Iubindu-l, l-am iertat și am luat-o de la început, de data asta fără minciună, ură, gelozie sau ea. Suntem doar noi doi și Emi al nostru.
Acum nu mai aud țipetele, nu-mi simpt lacrimile, iar el nu mai tace. Acum nu pot decât mulțumi cerului pentru iubirea noastră, pentru că m-a încurajat să cred în noi și-n ochii lui Emi.
Scara era întunecoasă în miez de zi, betonul sunând a gol la fiecare pas al meu. În aer un miros fin de țigară, iute și dulce. M-am gândit o clipă la Alex, dar era trecut de două și el era de mult la muncă. Am învârtit cheia doar o data, ca și cum iala ar fi fost încuiată pe dinăuntru, împingând ușa surprinsă de sunetul apei din interior.
Am găsit-o în pat, cu fața în pernă și spatele gol, bucurându-se adormită de razele răzlețe ale soarelui, ce-i mângâiau pielea rozalie. Pe noptieră portocalele, cuțitul și o cană roz. Cana lui Alex, din care o serveam cu cafea de fiecare dată cand ne trecea pragul. Venea întotdeauna veselă, râzând gălăgios la intrare. Mă privea în ochi complice, admirându-mi lăudăros copilul și cerându-mi sfaturi banale. Eu îi ascultam poveștile piperate, secretele ostensive și glasul ascuțit, zâmbindu-i blândă și compătimindu-i singurătatea, divorțul și lipsa de tact. În fiecare duminică închideam visătoare după ea ușa, ignorând criticile vecinelor și ochiul mustrător a lui Alex. El nu o plăcea. Acum o priveam întinsă în patul meu, curioasă la curba spatelui ei, la pielea-i uleioasă, ce sclipea sub razele soarelui. Mă uitam la ea și la cuțitul maro de pe noptieră, gândindu-mă cât de ușor mi-ar fi să i-l înfing în spate, răsucindu-l de două ori, ca să-mi simptă suferința tăioasă în toată ființa ei haină. Iar atunci când ar vrea să răgnească de durere, sângele i-ar umple gura mânjită de gustul lui, colorându-i buzele uscate, cu care și-a dus la capăt trădatea.
Doar un gând, căci am trecut pe lângă ea ca o umbră, pierdută în valul de durere, înfășcând între degetele-mi lungi cuțitul și intrând cu pas moale în baie.

© wlfp

Maro (1)

De fiecare dată când iau cartea și citesc câte un rând mă gândesc la mine.

Niciodată la el, întotdeauna la mine. Ma gândesc cu ar fi fost viața mea alături de el în armonia noastră tăcută, când ne-am fi certat urlând în spatele termopanelor albe, pe unde ne-am fi îmbrățișat amorezați unul de altul și fiecare de el însuși, de ce mi-ar fi fost teamă lângă pieptul lui aspru și păros sau pe care gropiță i-aș fi sărutat-o mai des, de parcă ar fi avut doar una.

M-am trezit de dimineață, i-am făcut copilului două ouă ochiuri și o cană de cacauă. I-am pus pachetul în ghiozdan, să nu-l mai uite iar pe masă și lângă farfurie i-am lăsat două eugenii. M-am îmbrăcat plictisită într-un costum maro, iar în jurul gâtului mi-am învârtit o eșarfă aurie.

- Iar ai fumat, am intrat repede pe ușă mirosind eșarfa, dar oprindu-mă să-i admir fața morocănoasă, dormind leneșă între cearceafuri. I-aș mai îmbrățișa odată corpul cald, dar nu am timp, așa că iau cu grijă cartea de pe noptieră, atentă să nu răstorn vasul cu portocale și cuțitul maro, ce se aflau pe ea.

- Să-l trezești pe Emi la șapte, i-am șoptit!

- Cât e ceasu? Tu pleci deja? mi-a mormăit dintre perne.

- E șase și plec, dar nu uita de copil. I-am pus ceasul la șapte, dar vezi că nu-l aude.

- Bine, hai că-l trezesc.

- Mancarea e pe masa și pachetul în ghiozdan. Două eugenii, dar numai după ce termină oul. După-masă încălzește-i mâncare din frigider.

- Mi-ai călcat cămașa?

- E pe scaun în sufragerie. Hai pa!

- La cât vii azi?

- Termin la trei, nu ajung înainte de patru, i-am strigat deschizând ușa.

Am închis-o grăbită, pașind gălăgios pe scara de beton umedă. Mirosea plăcut a flori. La parter mă lovesc de tanti Flori, ce-și termina tura de șurulit.

- Nu vezi pe unde mergi?

- Scuze tanti Flori, mă grăbesc și eu la muncă, văd ca dumneata tocmai ai terminat.

- Dar uită-te măcar pe unde mergi! Ce ești oarbă?

- Ei ce să fac, dragostea asta și e o zi așa frumoasă azi.

- Hai lasă-mă cu dragostea, mai bine ai face să-ți deschizi ochii și poate ai mai vedea ceva.

I-am mai zâmbit odată, gândindu-mă tristă la suferința ei, singură la șaizeci de ani, fără de soț sau copii. Nu cred că aș putea trăi viața ei, să nu am pe nimeni cu care să-mi împart coaja de pâine, să-mi alung soțul, sprijinul și consolarea. Orice ar fi, oricât de greu, tot nu aș divorța. Nu asta e calea fericirii. Oricâte încercările, iubirea trebuie păstrată, alintată și încurajată mereu. Trebuie luptat, nu pârăsit mișelește terenul, căci greutăți au toți și la casele mari și la apartamentele mici.

© wlfp

Lectia de poloneza

Daca tot ma gaseste lumea cu fraza „cumpara afine polonia” macar sa le dau o mana de ajutor sa ajunga unde trebuie, adica in Polonia dupa afine, caci saracul Google ii cam duce in eroare.

Deci:

Afina (in Poloneza) – jagoda (atentie se refera doar la fruct)

Cumpar - Kupuje

Cumpar afine – kupuje jagody (ca e la plural)

Succes la cautat.

Columbenii vs adoptiile, sau doua viziuni diferiate asupra presei post comuniste din Estul Europei

De doua saptamani, de fiecare data cand deschid un ziar din Romania citesc pe prima pagina Monica divorteaza de Iri sau Iri divorteaza de Monica, in aproape toate publicatiile. Cred ca doar in Ziarul Financiar nu au aparut articole legate de subiect, dar poate ma insel.

La inceput am crezut ca e obsesia ziaristilor, stresati sa-si umple paginile goale, insa intre timp a inceput razboiul, iar Sererin a fost prins cu mata (pardon, mita) in sac, dar nici o schimbare. Asa ca am ajus la concluzia ca o fi vina cititorilor, care cumpara mai cu ardoare daca stiu, ca in ziar sunt rufele murdare ale starletelor de „romanica”, mojneagul Iri si scorpia de la Izvorani, Zavo si manelistul, etc.

Intre timp in Polonia presa e plina de articole legate de noua campanie demarata de postul de radio national si prima doamna poloneza, o campanie ce incurajeaza adoptia copiilor abandonati. O solutie eleganta, la doua probleme ale societatii poloneze: interzicerea avorturilor (ceea ce are ca rezultat pe langa multitudinea de nunti in prag de iarna si un numar semnificativ de copii abandonati) si propaganda anti in vitro a bisericii catolice.

Doua tari, doua subiecte, doua societati, renascute dintr-o cenusa similara, dar atat de diferite. Si ne mai miram ca Severin a luat mita la Parlamentul European? Demisia, monsieur! Pentru mie mi-e rusine si refuz sa reprezint Romania, alaturi de astfel de oameni.

Merci de non-invitatie

Candva aveam un amic si o amica. Amica mi-se parea o tipa misto, interesanta, vorbareata si de viata. Din pacate, amica mea avea ghinion in dragoste, asa ca eu m-am gandit (v-ati prins deja?), sa fac ca si in filmele americane cu bugete mari si povesti banale, adica sa-i fac cunostinta cu amicul. Amicul era mai amic, decat amica amica, avand cu el o relatie mai apropiata, il invitam de fiecare data la petrecerile mele, il vizitam intotdeauna de ziua lui cu o sticla de vin, il sunam in caz de probleme auto si il transportam la recuperare cand avea piciorul rupt. In fine, amic sincer si pe bune.

Deci, cu putin ajutor impricinuitii, amicul si amica, s-au cunoscut, s-au placut si s-au luat, exact un an mai tarziu. Ce frumos, nu-i asa? Gresit! De fapt naspa, naspa rau de tot pentru mine, atat de naspa ca de data asta nu imi voi uita lectia.

Deci, din clipa in care s-a vazut in rochie alba, cu un buchet de flori ofilite in mana si cu un da in urechi, amica mea, cea simpatica, si-a schimbat naravul, lasand in urma vesmantul de domnisoara cool si imbracandu-l pe cel de doamna cotoroanta. A inceput prin a face ordine in casa si in viata amicului, alegandu-i mobila si excluzandu-i rand pe rand amicii, locul lor fiind luat de amicii ei. A inceput cu cei singuri, care nu erau intr-o relatie, si care i-ar fi stricat probabil armonia de cupluri, necesara la reuniunile date de ei. Eu, cum eram prietena si cu ea, si intr-o relatie de cuplu, nu m-am trezit pe faras, dar constatam trista ca persoanele misto cam dispareau treptat din cercul lor.

Dupa ce a nascut, amica a devenit o mamica iritata, la tot ceea ce era in jurul ei, intreband insistent intervale regulate de timp: si voi cand faceti un copil?, dar va doriti un copil?. Incepusem deja sa ne vedem rar, eu o sunam, ea nu prea, eu o tot invitam, si cateodata ea mai venea, insa doar ca sa-mi remobileze casa, cu texte de genul: cartile astea aici nu au ce cauta, cel putin doua rafturi trebuie sa fie goale acolo jos, cablurile nu pot fi la vedere, priza trebuie ascunsa, etc., in concordanta cu nevoile copilului meu fictiv, pe care ea dorea ca eu sa-l nasc in secunda urmatoare, ca sa-i avem de aceeasi varsta.

Nu am inteles insistentele ei, pana la aniversarea lui, la care intotdeauna mergeam cu vinul si la care am fost invitata sa nu imi fac aparitia, deoarece sunt invitati doar prietenii lor cu copii.

Am ramas trasnita asa pe moment, tinand cont ca: al lor copil are de abia 1 an si nici cel mai mic habar ca is copii in jur lui sau nu, era totusi onomastica lui, iar eu i-am invitat intotdeauna.

Mda, asta e viata, daca nu vii la pachet dupa o vreme nu te mai ia nimeni. Daca la inceput esti stresata sa-ti gasesti partenerul, mai apoi esti streasata sa nasti copilul. Trebuie sa-l produci la foc automat in concordanta cu cerintele celorlati. Doar ca pe mine nu a stat nimeni sa ma intrebe ce imi doresc si cand.

Asa ca, am deschis sticla de vin, le-am multumit in gand de non-invitatie si am rememorat zicala „facerea de bine, f...... .. ... ........”, pe care o cam uitasem.

Masina de spalat vase

Masina de spalat vase e una dintre cele mai destepte inventii ale omenirii. Acuma, dupa ce o am – de vreo 3 saptamani – ma tot gandesc de ce mi-a luat atata timp pana sa o achizitionez.

Ce-i drept, mobila trebuia rearanjata, modelul trebuia ales, instalatia trebuia conectata, si totusi, un efort prea mic, in comparatie cu bucuria pe care mi-o da, la fiecare trei zile, cad scot din ea gramada de vase gata spalate. Pe deasupra a fost si ieftina, (costand 1.000 si ceva de zloti, adica 1.000 si ceva de lei noi), mai putin decat televizorul, care e cam inutil, dar cum toti au unul, sa avem si noi (comportament de turma recunosc, mai ales ca nu ma uit la TV).

Sunt si minusuri la masina de spalat, cum ar fi de exemplu faptul ca trebuie sa-mi amintesc in fiecare zi, sa nu spal vasele. Instinctiv le iau de pe masa, le pun in ghiuveta si mai ca ma apuc sa le surulesc, dar imi face cu ochiul zambitoare masina de spalat.

Un alt minus e aranjatul vaselor in masina, o chestie de obisnuinta si experinta, care pana se invata necesita maini vigilente, insensibile la uriasa cantitate de grasime si ulei, ce se v-a lipi pe ele, in procesul de rearanjare a vaselor. Un alt efort mic, pentru un scop atat de mare.

Banc intre barbati de 8 Martie

- Cu ce se ocupau femeile care au initiat ziua internationala a femeii?

- Erau proprietare de florarii.

Lor

Incerc sa schimb lumea, sa indrept mentalitaile si obiceiurile gresite, sa aduc lumina si viziune in greselile lor, sa le spun: „Hei, dar nu veziti ca gresiti? Opriti-va o secunda, dati un pas in spate si priviti pe ansamblu locul in care va aflati.”

Ei ma privesc cu mirare, si-mi arunca iritati o mie si una de argumente, pe care le stiu deja pe de rost, caci le-am invatat pe cand le recitam si eu altora, izvorate din greselile de gandire post-comuniste romanesti, din lipsa de mobilitate si de intelegere a esentialului.

In vine sa le zic: As tacea, daca as sti ca intr-o zi va veti realiza greselile, veti privi pe ansablu si veti constata: „Da, intr-adevar, toate astea nu au rost, sunt inutile si ma tot dau cu capul de ele in van.” Dar asta nu se v-a intampla niciodata.

Asa ca tac, inainte de a rosti primul cuvant, imi cumpar inca un bilet de avion si fug. Unde? Spre fericirea mea, asa cum incerc sa mi-o contruiesc eu, acolo unde pot sa uit de nefericirea lor, pe care singuri si-au creat-o. Si numai singuri pot iesi din ea.