Inovatii sociale: morala

Citesc un post despre legalizarea prostitutiei in Romania.
Pro sau contra, curg opiniile care mai de care.
Unii ca da, altii ca nu. Toti avem o parere despre prostitutie, prostituate, sex, curve.

Nici una despre societate.
Da, societate.
Eu zic ca omul traieste dupa cum il duce capul, iar capul e desprins din familie si educat de societate. Cand familia te lasa (sau o lasi tu pe ea) intrii in societate, de unul singur si in pielea goala. Acolo ai de ales: faci ca altii sau faci ca tine. Oare ce e mai usor?

Asa e si cu prostitutia asta.
Daca societatea zice: „e ok sa mergi la curve, nevestele trebuie un pic inselate, ca dupa aia sa te simti vinovat si sa te comporti mai frumos cu ele” atunci omul de rand are tendinta asta. Poate ca el nici macar nu are intentia, dar cand aude comentariul: „un barbat, nu e barbat, daca nu a fost la curve!” ce sa mai gandeasca bietul.
Asa e si societatea din Romania. Dupa ce bagi capul in lume, descoperi ca e unilateral „acceptat” ca barbatul sa insele (cateodata si pe la prostituate), iar daca tu ca femeie nu te poti mandri cu un astfel de specimen, „vai de tine, ca al tau nu e viril!”

Despre femei, „se stie” ca cele care inseala „sunt curve”. Asa ca nici macar nu merita sa comentam. Si asa, sunt mai greu de gasit. Sa fie oare mai discrete, datorita prejudecatilor sociale? Sau pur si simplu, nu sunt asa de preocupate de relatii extraconjugale?

Eu cred ca ar fi cireasa de pe tort legalizarea prostitutiei in Romania. Ar trebui sa ne punem totusi undeva frana si sa ne intreba de ce oare s-au degradat in asa hal valorile morale din tara noastra.

Unde s-a rupt firul? Sa fi fost de vina revolutia, comunismul sau prea mica implicare a bisericii? Poate educatia? Aceasta „fata mare a Romaniei” care vorbeste cu pudoare, iar daca vorbeste (decat sa taca) mai mult incurca, caci nu vrea sa spuna lucrurilor pe nume.

E oare, ilegalitatea prostitutiei cauza violurilor, molestarilor si a crimelor? Sau, poate cei 7 ani de-a casa (lipsa), educatia (precara) din scoli si morala, ah morala! (bolnava) a societatii.

Dupa revolutie am vrut libertate. Libertate in vorbe, libertate in fapte. La scurt timp teribilismul a luat fata libertatii. Si am dat-o inainte. Inca inaintam. Oare pana unde si cand anume vom da cu capul, caci in final trebuie sa ne oprim undeva.

Probabil intr-o zi ne vom trezi ca nu acesta e mediul in care dorim sa ne crestem copii.
Ca nu e normal ca tatal sa lipseasca noaptea de acasa, in timp ce mama isi ineaca amarul in perna si la telenovele.
Ca nu dorim ca fiica – machiata ca o mumie – sa se intoarca cu frica in san acasa, dupa o seara petrecuta pe bancheta din spate a unei masini, rasufland usurata: „Bine ca am scapat usor cu asta!”.

Cum ne asternem asa dormim!