E la moda sa ai carte, mai ales daca nu ai ce scrie

Fiecare dintre noi avem o poveste. O istorie ce ne-a schimbat destinul, o intamplare ce ne-a pecetluit soarta sau un eveniment care ne-a rascolit prea multe ganduri.
Sunt printre noi unii cu un talent fantastic de a-si spune povestea. O fac verbal, pe coli sau in gand. I-am asculta cu placere, melancolie si interes, doar daca am ajunge la ei. Rare ori cate unul, mai trece de faza selectiei, sparge geata editurilor si daca suntem norocosi mai si auzim de el. Majoritatea scriu fugar, pe bloguri, ganduri de aur, ce nu ajung sa-si valorifice potentialul si nici sa-i aduca un castig autorului.

Sunt printre noi unii care reusesc intr-o meserie. O fac cu succes si se bucura de ea. Castiga popularitate si bani din ea, dar asta nu-i destul. Isi doresc mai mult. Isi doresc si recunoasterea valorilor pe care nu le poseda si a talentelor cu care nu au fost inzestrati.
Atunci, produc obiectul ce necesita recunostere, iar folosindu-se de populatitate si bani trec cu el de faza selectiei, calificandu-l ca de pret si asteptand laude pentru el.

Sunt atatia carora le citesc blogurile si scriu minunat. Si totusi nu publica cu pretentii de 85 de lei la exemplar.