E un film despre familie, nesansa si ghinion. O realitate trista pentru cei la care nu ne uitam cand trecem pe strada; o poveste pe care o refuzam, a celor pe care ii condamnam fara sa ascultam. Un film trist, foarte conectat la Bucuresti; nu as putea spune la Romania.
In film e interesanta “linistea” cu care mama priveste lucrurile. E confuza si totusi insistenta, pe de o parte naiva, neintelegand pericolul, se simpte vinovata si asta o impiedica sa fie autoritara sau sa aiba pretentii.
Imi place modul discret si real in care e subliniata in film prapastia dintre cele doua realitati ale mamei, dintre cele doua familii, cea din Romania (personala, directa, calda, combinatoare, complicata si pe alocuri inumana) si cea din Spania (distanta, rece, asezata si stabila).
Un film bun, merita vazut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu