Admirandu-se ii mai cazu un fir.
- Erai maro, firar, sa-i fii!
Un fir al tineretii trecatoare
al mainilor zburdalnice si miscatoare,
paralizate acum in oasele batrane
neputinciase azi si moarte maine.
- Ma uit la tinerii astia fleti,
se cred frumosi, descurcareti,
nu stiu ce-i viata si cum se scurge,
in rauri mici, zile marunte.
Ma uit la tinerii de azi
batrani mai maine si avari,
stiu eu ce stiu, dar nu-s batrana,
sunt doar o fata, o fantana.
Adanca, limpede si clara.
Eterna, pura si usoara.
- Esti trista azi frumoasa doamna,
precum o floare aprinsa de toamna.
Esti trista si cu-n suras amar
imparti in jur numai pojar.
- Mi-a cazut ieri un fir sa stii,
era din ala alb, timpuriu,
dar maine-mi creste altul la loc,
negru, intunecat cu foc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu