Iubirea in cuvinte

In bratelei ghemuita adanc spre el priveste:
- E asta iubirea? il testeaza si-i zambeste.
- Habar nu am... arunca el, intr-un moment de sinceritate, neatentie totala.
- Cum adica? Habar nu ai? Asta ce mai inseamna? Vine cumva din interiorul tau acest raspuns sau e doar de fatada? La suprafata. Nu ai habar inseamana ca nu cunosti? Sau poate ca nu recunosti? Nu recunosti iubirea, sau ca nu ma iubesti pe mine? In fapt de ce as crede, orice cuvant ce curge din gura de la tine? Nu ai habar, nu stii de lume, tot fara har nu stii ce truda, in al tau nume, eu car cu mine. De fapt, ce vrei tu sa spui cu acest habar? Poate un amagit de: dar, eu nu tin la...
- Iubito...eu...
- In fond, ce pretentie pot sa am eu, de la tine. Un om ce nu iubeste, nu simte, nu greseste. Mi-a spus o vorba si dintr-un suflu, ca o ciorba, m-a fript. Gata! Acum inteleg! Tu ma auzi? Ma ascuti macar? Sau nici de asta n-ai habar?
- Te ascult draga mea, te aud prea bine.

Confirma el in soapta
prin turul ei de cuvinte,
ce neatentia l-a declansat.
Nici mintea nu-si mai simte,
iar linistea, nici de sperat.