Oglinda, in cuvinte

Oglinda ne spune in cateva cuvinte si secretele si durerea.
Nelinisti, iubiri sau lacrimi, care ne-au brazdat obrazul sau descretit fruntea.
Oglinda ascunde, oglinda omoara, oglinda creaza si oglinda doboara.

Oglinda ascunde imperfectiunile, precum un zambet durerea.
Oglinda omoara visele, ca si realitatea mult prea cruda a dezamagirii.
Oglinda creaza iluzile, ca o fata Morgana in desertul vietii.
Oglinda doboara zidurile, ridicate de fiecare pentru sine si ceilalti.

In oglinda suntem si frumosi, si urati, si veseli si tristi
In oglinda suntem noi, intr-un moment al nostru
In oglinda uitam sa ne privim atunci cand ar trebui sa o facem
In oglinda ne uitam mult prea des si fara de sens.

Asteptand primavara

Ieri am simtit miros de primvara. Un vand cald, un ciripit de pasarele si un soare vesel.
Primavara e anotimpul meu preferat si imi place sa cred ca vine la 1 Martie. Desi in PL se zice ca vine pe 21 Martie, la mine ea ajunge mai repede, pe 1 Martie, ca si in Romania.
O astept nerebdatoare ca sa ma scoata din casa. Mi-e dor sa o simpt si sa ma bucur de ea.

Primavara e mereu un nou inceput, o noua sansa sa faci lucrurile asa cum trebuie.
Primavara e ca un copil, fraged si delicat, vesel si galagios, flori, frunze, pasari.
Primavara e tinereatea anotimpurilor, cand simti ca poti face orice doar crezand in tine insuti.

Tristetea, ea

Tristetea nu se masoara in cuvinte
Tristetea nu se exprima in alinte,
E cu mine si o port ca umbra
E cu mine, adanca si marunta.

Tristea e omniprezenta
In suflet un gol si fara bagheta,
Adanca priveste-n catunul de umbra
Mereu fara nume desculta ea umbla.

Clipeste in ochii albastri care
Odata erau fara numar si mare,
Tinteste spre chipul impietrit de ura
Multe regrete si lacrimi aduna.

Amintirile ei sunt vii si desarte
Umbre si zambete fara de parte,
Cuprinse in bratele de acum uscate
Mii de file din intaia carte.

Tristetea graieste, si moare, si zace
Fara de tine, ea nu-mi mai da pace.

A special gift of wisdom

"There is no such thing as great talent without great will-power."
Honore de Balzac (1799-1850)

Laptele

Cand eram mica, bunica imi fierbea lapte.
Il mulgea dimineata de la vaca, iar pe cand ma trezeam era caldut si moale.
Era dulce, alb-galbui si zemos.

Cand am crescut mai mare, imi faceam seara de seara cacao. Puneam intr-o cana vreo 3 lingurite de cacao (din aia adevarata), una de zahar si un strop de lapte. Le amestecam bine, pana formau o crema de ciocolata, iar apoi puneam restul laptelui.

Cand a aparut laptele la carton ma intrebam cine il cumpara. Era de vreo trei ori mai scump.
Cand am baut prima data lapte din carton am crezut ca e stricat. Un gust amarui, searbad si apos mi-a umplut gura. Laptele la cutie nu e nici dulce, nici moale nici gustos. E un fel de lapte statut, amestecat cu apa.

Dupa o vreme m-am obisnuit, dar din cand in cand visez la laptele adevarat.

Tot inchisa

Sunt doua grade afara, zapada moale si un vant usor,
Doi catelusi se zbenguiesc in zare si un copil construieste un om de zapada murdar.

Inchisa in camera care, pana mai ieri parea palat, sunt trista si abatuta
Printre perdele de matase si un pat imflorat, aceasi tacere ascunsa,
Tristetea imi curge pe umeri, durerea prin brate si un descant
Da-mi puterea sa ies, da-mi puterea sa stralucesc, sa iau iar avant.

Fara de leac a mea gandire, fara speranta al meu plan
Ma invart in mii de cuvinte dar concretul e hazard,
Sunt prinsa acum si stiu prea bine, fereastra iesire maiastra
As vrea sa ma iei cu tine, departe in lumea albastra.

Mii de valuri, dar nimic nu se intampla
Secata de puteri ma inchid, intr-o lume cu minte scurta.

O floare de lamai

...si un gand celor care ...

A mai plecat unul dintre noi: Marian Cozma

As putea sa scriu:
despre el, durerea lasata in urma si familia suferinda;
despre handbal, sport si sportivi care isi dedica viata bucuriei suporterilor;
despre tigani, crime, prostie si cruzime, de care nu scapam, oricat de „civilizati” am fi;
despre tristetea ce i-a cuprins pe multi si neputinta, in fata careia se vor resemna;

Toate astea nu valoreaza nimic. El nu mai e si nici nu se va mai intoarce.

Tot ce ne ramane de facut e sa ii pastram amintirea vie.

In noi sta puterea schimbarii.
De noi depinde cum ne educam copii si cum ne construim societatea.
Noi suntem cei care putem preveni asemenea crime!
Noi suntem cei care alegem, intre a inchide ochii sau a pune caramida, la temelia unei noi societati, bazata pe toleranta, bunavointa si dreptate, nu pe ura, rautate si crima!

Reintalnind-o pe „ea”

O privesc. Are ochii caprui, parul blond si un zambet strengar.
Ii vorbesc, ii spun mii de cuvinte pe care ea se preface ca le asculta. Din cand in cand o intreb ce mai face, cum ii merge sau ce parere are despre orice as fi spus eu cu un minut inainte.
Dincolo de ochii ei se ascunde o alta poveste, din care eu nu mai fac parte, cu care eu nu mai am nici o legatura sau pe care eu nu as mai putea-o intelege.
Minute bune se scurg intr-o conversatie goala, fara substrat sau tel.
Complezenta, amintirile si regretele iau loc alaturi de noi la masa prieteniei.

Scaunele sunt reci, metalice si argintii. Cafeneaua e plina de chipuri vesele, paltoane groase si fulare colorate. E sfarsit de toamna, cu frunze maronii si un vant parfumat.
Cafeaua e rece. De fapt niciodata nu mi-a placut cafeaua, dar aflandu-ma intr-o cafenea mi s-a parut cel mai firesc lucru.

A trecut vremea si vietile ni s-au schimbat. Lucrurile comune s-au separat, prietenii sunt altii, iar iubitii ne-au devenit soti.
La doi pasi o poarta rosie ne aminteste de universul de odinioara. Incaperi reci, dulapuri neincapatoare si o gradina suspendata.
In linistea casei doua glasuri vorbind o limba, zambind impreuna si bucurandu-se de fiecare clipa.

A trecut vremea, multe s-au schimbat, doar amintirile au ramas aceleasi...

Family Guy

Family Guy – e una dintre cele mai dure comedii pline de umor despre viata, ironia totala a normelor sociale si a stereotipurilor.

Lumina