Alexa spune povesti

Un nou an, o noua provocare.

Dintotdeuna mi-a placut a spune povesti, despre oameni, animale sau obiecte. Povestile sunt pentru mine un fel de filme, putin mai artistice, mai dificile, ce cer privitorului o nota de imaginatie. Trimitand povesti la diferite concursuri si asteptand indelung si in zadar un feedback, and realizat ca cel mai mult ma intereseaza nu rezultatul concursului, ci un semn, ca cineva a citit povestea mea, ca are o impresie despre ea, o idee sau poate o identificare.

Am realizat ca nemurirea scriitorului nu sta in rasplata unui premiu, ci in cuvintele lui purtate de alte minti.

Am evitat sa-mi public povestile pe blog, de frica ca cineva sa nu mi-le fure, sa mi-le macelareasca intr-un plagiat fara culoare si fara suflet. Mai tarziu am realizat, ca nici un autor adevarat nu fura povesti si nu-si insuseste poezii, caci asta ar insemna o recunoastere a neputintei lui de scriitor.

Povestile sunt si vor ramane ale autorilor lor, caci se nasc din ei, si doar de ei pot fi modelate si remodelate.

Provocarea se numeste „Alexa spune povesti”, si sub aceasta eticheta voi incerca sa public in fiecare luna cate o poveste, a mea sau a altora, a oricui v-a dori sa-mi trimita una la wlfp_blog@yahoo.com.