O dragoste (1)

Ganduri

O clipa de neatentie si am pierdut cateva randuri despre EL, pe care le-am cautat mai apoi inebunita. Nu le gaseam si ma agitam cu gandul la ele, de fapt la el. Am sa mai scriu inca multe randuri de acum inainte despre el, insa fiecare bucatica e speciala, e partea unui intreg, e irepetabila si imposibil de inlocuit, caci gandurile mele pentru el, desi aceleasi mereu, capata de fiecare data alte forme de exprimare.

Dupa ce le-am gasit mi-am tras rasuflarea si am zambit victorioasa. Nu le-am citit, dar stiindu-le in siguranta mi-am putut continua cautarea. Cautarea lui.

Zambet

Asa e si cu el. In caut mereu, imi doresc sa-l vad, sa-l ating, sa fiu langa el. Dar fara sa indrasnesc sa-i spun ca inca mai simpt aceea atractie nebuna, fiorul rece si miscator din stomac. Il privesc doar si tac. El galant imi ia mana, o saruta si imi zambeste.

De data asta nu am scos nici macar un cuvant, nu u am avut puterea nici macar sa suspin, nu am indraznit nici macar sa-mi inclin capul intr-o parte. Am zambit insa, doar pentru el, un zambet larg construit cu buzele mele moi, cu obrajii rosii si ochii mari, deschisi si sclipitori.

Zambetul iubirii mele.

Revedere

Cand stiu ca trebuie sa-l intalnesc sunt fericita si euforica de dimineata. Mult prea bine dispusa, mult prea vesela pentru altii si mult prea indragostita de el pentru mine.

Gandurile imi sunt la chipul lui, la zambetul lui strengaresc, la ochii calzi si iscoditori, la mana lui atunci cand o va atinge pe a mea, la buzele lui, ce le lasa sau nu imprimate pe mana mea, la tot ce i-as putea spune, la tot ce mi-ar putea raspunde, la tacerea ce se v-a lasa intre noi si la galagia inimilor noastre.

Si toate gandurile acestea ma rascolesc de la primele raze ale diminetii. Pe urma le iau cu mine in timp ce ma imbrac, cand imi aleg cu o mana ganditoare si extrem de atenta hainele, cand imi pun cu delicatete si fermitate machiajul sau cand imi potrivesc cat mai sic bijuteriile.

Dintotdeauna

Din prima clipa am simptit ca il cunosc de-o viata. Nu mi-a fost niciodata strain sau necunoscut. L-am inteles intr-un fel anume si l-am simptit aproape in ganduri si cuvinte. Nu aveam cum sa-l judec sau sa-l contrazic, cand amandoi gandeam aproape la fel, cand amandoi simpteam aproape la fel.

Pe cat de ridicola e iubirea neimpartasita, pe atat de fireasca era legarea dintre noi.

Avea curaj. Avea dorinta. Si eu aveam nebunia zilelor fara de el, nerabdarea reintalnirii si nevoia de el.

Era greu de explicat altora, caci ei nu intelegeau, desi ne vedeau hipnotizati unul de altul, de fiecare daca cand ne intalneam.

Timpul

De unde era sa stiu atunci ca doar timpul iti poate arata marea iubire, prin el filtrandu-se adevaratele sentimente de cele inselatoare, ca un oceanul ce spala de maruntisuri plaja sa, lasand in urma doar scoicile mari si frumoase.

Ma uit in ochii mei printr-o oglinda si doua lacrimi mai ca se rostogolesc afara dintre pleoape. Sunt lacrimi de iubire pe care refuz sa le eliberez si le patrez ca amintire pentru el. Le tin cu mine, o amintire vie a momentelor noastre.

De-ar fi sa dau timpul inapoi, de as avea puterea sa ma duc spre mine insumi in trecut mi-as sopti ca el e acel, dupa care am sa suspin peste ani, ca toti ceilalti se vor dovedi niste desertaciuni, baloane de sapun frumos colorate ce se vor sparge la prima atingere.

Mi-as spune sa pretuiesc mai mult fiecare clipa petrecuta alaturi de el, fiecare sarut si zambet pe care mi-l v-a darui. M-as indemna sa lupt pentru iubirea ce pare imposibila dintre noi, sa incerc marea schimbare si poate, cumva timpul ne v-a da mai mult ragaz, sa-l petrecem impreuna.

A doua sansa

Ma gandesc tot mai des la el in ultimii ani, la serile tineretii mele in care imi povestea la lumina lunii despre viata, dragoste si destin.

Candva simpt ca vom primi o a doua sansa, o vom primi-o caci o meritam. Caci nu degeaba viata ne-a aratat ca cel de langa noi exista, ne-a lasat sa il simptim, sa il atingem si sa ii vorbim. Ca nu ne-a dat inutil clipe minunate, ore de zbucium si liniste, in care cuvintele si gesturile ni s-au potrivit perfect. Ca nu ne-a aratat fara de folos cine e acel ce ne face inima sa vibreze, logica sa scartaie si nerabdarea sa creasca.

ã wlfp