EU
Dintotdeuna am avut doua vise: sa cunosc lumea si
sa-l intalnesc pe EL. Am pasit pe cararea ce mi-a intins-o destinul hotarata si
bucuroasa ca ma aflu si eu pe un drum. Am primit toate obstacolele cu
seninatate, fiind constienta de nevoia lor. Am luat decizii bune, hotarate,
gresite, sovaitoare sau trasate de altii pentru mine. Dupa vreo zece ani de
drum, intr-o zi am tras linie si am socotit. Am realizat lucruri marete la care
nu ma asteptam, pe care nici eu nu le anticipam, am vazut parti din lume despre
care citeam doar in carti si visam cu ochii deschisi pe perna moale. Am
cunoscut lumea si inca o mai cunosc. L-am intalnit insa si pe EL.
Iubire
Nu ca nu as fi iubit, am iubit cu patima
dintotdeuna, cu lacrimi de foc si ochi de jar, cu nopti nedormite, cu iluzii si
promisiuni. Am iubit fara obstacole, cu obstacole, fara de margini sau masura,
am facut atata risipa de iubire si totusi parca n-am iubit destul. Am iubit pe
unul, apoi pe altul, pe mai multi, pe toti, am iubit pe fiecare si in toate am
iubit placerea de a putea iubi. Cateodata mai mult decat i-am iubit pe ei. Si
dintre toti si toate, cei sigur e ca l-am iubit pe el. L-am iubit din prima
clipa, din totdeuna si il mai iubesc inca.
EL
Nu e excentric de frumos, nu are par de aur sau cal
alb. E un barbat normal, ca si oricare, si pentru oricine un barbat aratos,
natural, cu ochi jucausi, buze delicate si zambet iscoditor.
Dar pentru mine el e mai mult, mult mai mult decat
o simpla catalogare de frumusete sau uratenie fizica. Caci eu nu m-am uitat mai
niciodata la forma, privind mult prea intens continutul. Nici nu i-am vazut
trasaturile prea bine, in prima clipa cand m-a chemat la el, iar mai apoi
cuprinsa fiind de mirajul interiorului, nu mi-am mai indreptat privirea inspre
ceea ce se vedea din afara.
Un moment
O dupa-amiaza trista de toamna, cu soarele
plictisit si strugurii inca necopti. Sta sa ploua de dimineata, iar pe alocuri
vuiesc cativa stropi razleti.
Ulita pustie s-a umplut de oameni pusi pe vorba si
bucurosi. Stau posaca si nelinistita intr-un grup de prieteni, cu care indrug
cateva cuvinte, despre banalitati. In minte il am pe EL, caci tocmai l-am
vazut. M-a vazut si el pe mine, iar inima razleata mi-a stat in loc. Recunoaste
ea mult prea bine zambetul lui de foc.
Acum astept, cu mii de ace, infipte in talpa
piciorului. Nu le vad, dar sub carapacea de epiderma simpt constant intepatura
lor. Nu mai am stare, e primul semnal, si graiesc vorbele repede, cateodata
chiar fara de sens. Cine ma cunoaste indeaproape imi stie secretul purtarii
fara de noima.
Astept cu nerabdarea in brate, sa vina sau sa nu
vina, dar macar sa stiu. Tot ce pot face e sa stau suspendata, cu acele in
talpa si cuvintele pe buze, printre chipuri mirate si complet plapande.
Nimic. Si in linistea cruda, ma agit doar stupid si
fara masura.
Mai ca lasasem speranta sa-si ia zborul, cand
sosete langa mine. Ma ia langa el, si-mi zambeste. Ii raspund cu un zambet si
ma las coplesita in bratele lui.
La despartire speranta creste, si nerabdarea si
dorinta, dar stiu ca am luat cu mine o particica a intregului nostru, aceea
bucata ce ma v-a calauzi pana la urmatoarea intalnire.
Jumatate
Cateodata ma gandesc ca poate e el jumatatea.
Jumatate de pahar, de gand si de cuvant lipsa. Daca e el, atunci stiu ca ne vom
intalni, ne vom zambi si vom avea aceea a doua sansa. De nu e el, atunci nu am
nici un regret, nici tristete si nici ciuda, caci cunoscandu-l viata mi-a dat
putere si vise, pe care numai lui i le-am soptit. Mi-a dat o iubire, pretios de
frumoasa, fara de care as fi fost mai goala, mai putin zambareata si mult mai
trista, mult prea reala.
Provocare
Candva am irosit momente, ganduri si dorinte. Le-am
pus pe altarul jetfei si le-am dat foc cu o mana bucuroasa. M-am ridicat in
slavi pentru sacrificul facut, ce nu mi-a servit la nimic. Jertfa mea, bucuria
altora. Sufletul meu, chinul meu.
Am provocat destinul si l-am bajocorit. L-am luat
in ras si am cazut in capcana lui. Am uitat ce vreau si m-am lasat cuprinsa de
cuvintele frumoase si inselatoare ale altora. Am uitat de visul meu si am
transformat in virtute rezistenta fata de EL.
EL, care nu m-a uitat, care mereu m-a chemat, care
nu mi-a promis, dar a venit. EL care imi zambeste acum discret, imi vorbeste
dintr-un suflu si strange tare si autoritar mana celor delegati sa ma
protejeze. EL care cu un sarut delicat, imi arata inca simpte.
Destin
Cand iti da, destinul iti da cu doua maini. Iti
pune in cale podul peste care nu trebuie sa faci decat un pas ca sa ajungi la
fericire. Destinul iti aseaza in brate iubirea, modeleaza timpul, oamenii si
evenimentele, in asa fel incat sa ai parte de momentele cele mai frumoase de
iubire. Destinul iti aduce in dar linistea celor mai mari nelinisti si bucuria
celor mai mari tristeti. Destinul e generos, face risipa de sanse si te impinge
mereu spre cel ales.
© wlfp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu