In departare, o line rosiatica, prinsa intre doi nori albastrii ne aminteste ca exista un soare.
Sa ne oprim o clipa, sa o privim si sa ne bucuram ca o putem vedea.
Pentru cineva drag soarele nu mai straluceste de cateva zile, regrete tarziu caci nu i-am putut spune cat de mult a contat pentru mine.
Pestea ea pamantul, peste noi tristetea
Si nicicand cuvantul
Nu-i reda tineretea.
A plecat, e dusa
Si nu ne vom mai intalni,
Is atat de trista,
dar nu-i mai pot zambi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu